Curriculum de astronomie – programa pentru Olimpiada de Astronomie si Astrofizica


TEMA 1


Bolta cerească şi constelaţiile

Încă de pe vremea vechilor greci, astronomii au numit cerul nocturn “sfera celestă”, pentru că, văzut de pe Pământ, el arată ca suprafaţa unei sfere văzută din interior (bolta cerească), cu stelele prinse de ea. Pentru stabilirea poziţiilor stelelor pe cer, ecuatorul şi polii tereştri sunt proiectaţi pe sferă pentru a forma un ecuator ceresc şi un pol nord şi sud ceresc.

Constelaţiile nu sunt altceva decât nişte creaţii ale oamenilor, pentru a se orienta mai uşor cu ajutorul bolţii cereşti. Multe din denumirile actuale sunt păstrate încă din antichitate, atunci când oamenii îşi imaginau pe cer diferiţi monştri, eroi sau animale mitologice.

Constelaţiile nu există în realitate. Ele  sunt rezultatul  efectului de perspectivă şi constau din stele situate în poziţii învecinate, dar la distanţe diferite de Pământ. De exemplu, stelele care formează constelaţia Ursa Mare se află la distanţe între aproximativ 65-200 ani-lumină, iar stelele Betelgeuse şi Mintaka din constelaţia Orion se află. una la 330, şi cealaltă la 2.300 ani-lumină… CITESTE MAI MULT >>

Pentru a citi continuarea articolului, descarcati fisierul de aici: Bolta cerească şi constelaţiile

Tema 1 – Bolta cerească şi constelaţiile
Trimite către:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *