Fenomenul s-a desfasurat pe data de 6 iunie 2012. Planeta Venus a tranzitat Soarele prin partea nordica si fazele tranzitului au fost urmatoarele:

* Faza 1 – primul contact s-a produs atunci când marginea (limbul) planetei a atins marginea Soarelui (tangente exterioare);
* Faza 2 – al doilea contact când Venus a intrat complet pe discul Soarelui (tangente interioare);
* Faza 3 – al treilea contact când Venus a început să iasă de pe disc (tangente interioare);
* Faza 4 – al patrulea contact când doar marginile celor două obiecte s-au atins ca tangente exterioare.

Observarea tranzitului:

Planeta Venus la rasaritul Soarelui se afla deja pe discul Solar. Tranzitul era deja trecut de faza de maxim la ora aproximativa 5:30 cand s-au putut incepe observatiile. Spectacolul ceresc a durat pana la 7:55 cand Venus a iesit in totalitate de pe discul solar si nu a mai fost observabil.

Tranzitul lui Venus reprezintă intervalul de timp în care planeta Venus se interpune între Pământ și Soare, obturând o mică parte a discului solar. Planeta Venus a tranzitat Soarele iar acest fenomen este similar cu o eclipsă solară, cu deosebirea că, deși diametrul lui Venus este de 4 ori mai mare decât cel al Lunii, proiecția planetei Venus este mult mai mică întrucât se află la o distanță mai mare de Terra. Înainte de era spațială observarea tranzitului lui Venus i-a ajutat pe cercetători să calculeze distanța dintre Soare și Terra cu ajutorul principiului paralaxei.

Tranzitul lui Venus este unul dintre fenomenele previzibile cele mai rare; el se repetă în cicluri de câte aproximativ 243 de ani, fiecare ciclu cuprinzând 4 tranzituri, grupate în două perechi de tranzituri. Între cele 2 tranzituri ale oricărei perechi se scurg câte opt ani. La rândul lor perechile sunt separate între ele în mod alternativ de 105,5 sau 121,5 ani. Această periodicitate reflectă faptul că perioadele orbitale ale Terrei și ale lui Venus sunt aproape în rezonanță, cu valori de 8:13 și 243:395.

În secolul trecut nu a avut loc niciun tranzit al lui Venus. În secolul al XXI-lea planeta Venus a tranzitat Soarele de doua ori: pe 8 iunie 2004, iar apoi pe 5 și 6 iunie 2012. După 2012 următoarea pereche de tranzituri ale planetei Venus vor fi abia în decembrie 2117 și decembrie 2125.

Pe baza observării celor două tranzituri ale lui Venus, din 1761 și 1769, astronomul Maximilian Hell a calculat distanța de la Pământ la Soare cu o marjă de eroare îmbunătățită de-abia în secolul al XX-lea.

Venus apare ca un mic punct negru pe fundalul Soarelui, pe care îl traversează pe o traiectorie aproape dreaptă în decurs de câteva ore (în funcție de traiectorie). În mod normal tranzitul poate fi văzut și cu ochiul liber, dar pentru siguranță trebuie respectate aceleași reguli de pavăză ca și în cazul tuturor eclipselor solare (ochelari fumurii).

Atenție! Observarea discului solar fără protecție poate provoca ochilor leziuni permanente sau chiar orbire.

În cea mai mare parte a cazurilor, când planetele Venus și Pământ sunt în conjuncție, ele nu sunt aliniate cu Soarele. Orbita lui Venus este înclinată cu 3,4° în raport cu orbita Pământului și trece, prin urmare, pe cer, deasupra (sau dedesubtul) Soarelui. Observată de pe Pământ, Venus în conjuncție inferioară poate fi distanțată până la 6° de Soare deși înclinația nu este decât 3,4°. Cum diametrul unghiular al Soarelui este de circa 1/2 de grad, Venus trece atunci deasupra sau dedesubtul Soarelui la peste 18 diametre solare. Tranzitul se produce când cele două planete sunt în conjuncție în momentul (sau aproape în momentul) în care ele trec linia de intersecție a planurilor orbitale.

Tranziturile se repetă urmând o secvență de 243 de ani cu o pereche de tranzituri separate de 8 ani urmate de un interval de 121,5 ani, o altă pereche de tranzituri separate de 8 ani și un interval de 105,5 ani. Această perioadă de 243 de ani provine din faptul că 243 de ani siderali (365,25636 de zile, un pic mai mult decât anul tropic) fac 88.757,3 zile, iar 395 de ani siderali de pe Venus (224,701 de zile) fac 88.757,9 zile. Astfel, după această perioadă, Venus și Pământul revine cam în aceleași poziții, pe orbitele lor. Aceată perioadă corespunde cu 152 de perioade sinodice ale lui Venus.

Secvența 105,5 / 8 / 121,5 / 8 nu este singura posibilă în perioada de 243 de ani din cauza ușorului decalaj dintre conjuncție și trecerea la linia nodurilor. Înainte de 1518, nu se produceau decât trei tranzituri la fiecare 243 de ani urmând secvența 8 / 113,5 / 121,5, iar cele opt tranzituri care l-au precedat pe acela din anul 546 erau despărțite de 121,5 ani. Secvența actuală va continua până în 2846, iar atunci va fi înlocuită prin secvența 105,5 / 129,5 / 8. Astfel, perioada de 243 de ani este relativ stabilă, însă numărul tranzitelor și distanțarea lor în timpul acestei perioade se schimbă în cursul epocilor.

Imagini ale tranzitului observabil la Constanta:

Tranzitul lui Venus pe Soare 6 Iunie 2012
Trimite către:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *