Luna in crestere trece atât de Jupiter, cât și de Saturn pe cerul de seară al acestei săptămâni, în timp ce Neptun are propria sa trecere foarte aproape de o stea cu magnitudinea 4.

Luna in apropierea planetelor Jupiter si Venus. Credit imagine: Jeff Dai

Miercuri, 4 septembrie
Jupiter continuă să domine cerul de seară din sudul constelatiei Ophiuchus. Planeta gigantă strălucește la magnitudinea -2,2 și se ridică la aproape 25° în sud-sud-vest, în timp ce crepusculul se pierde în întunericul noptii. Când este privit printr-un telescop, planeta prezintă un disc de 39″ in diametru și se pot observa detalii minunate în atmosfera sa masivă. Dacă te uiți cu atenție, s-ar putea să observi și un punct negru situat trecator deasupra atmosferei planetei. Luna cea mai interioară a lui Jupiter, Io (vulcanic activă), tranzitează discul gigantului de gaze în această seară. Io atinge prima dată discul planetei la 8:04 pm EDT, iar umbra lui întunecată urmează sa apara la 21:21 pm Atât pentru Io cât și pentru umbra sa traversarea discului jovian durează aproximativ 130 de minute.

Joi, 5 septembrie
Luna ajunge la primul patrar la 11:10 p.m. EDT. Satelitul nostru se ridică în sud-est în jurul orei 2 p.m. ora locală a zilei de vară, dar nu devine important pe cer decât atunci când Soarele apune în jurul orei 19:30 (Luna se află apoi pe cerul sudic, aproximativ o treime din drumul spre zenit.) După ce întunericul cade, discul pe jumătate luminat al Lunii apare în sudul constelatiei Ophiuchus la doar 4° în dreapta strălucitorului Jupiter și la 7° deasupra stelei vecine Antares de magnitudine 1 din constelatia Scorpius.

În această seară Neptun este la cea mai apropiată pozitie fata de steaua Phi Aquarii de magnitudine 4. La 11 p.m. EDT, planeta se află la 42″ est de stea, iar apropierea se realizeaza cu aproximativ 4″ cu fiecare oră care trece. Acestea se apropie cel mai mult – la o distanță de 13″ –  la scurt timp după zorii zilei de 6 Septembrie. Cele două fac un contrast minunat printr-un telescop toată noaptea, cu Phi Aquarii – un punct de lumină semnificativ și Neptun care prezintă un disc albastru-gri.

Vineri, 6 septembrie
Steaua variabilă Algol din Perseus atinge stralucirea minimă la 2:05 a.m. EDT mâine dimineață. Observatorii care încep să privească staua la mijlocul noptii, pot vedea luminozitatea stelei scăzând cu 70 la sută pe parcursul a aproximativ cinci ore. Acest sistem binar de stele eclipsant  (stea dubla) parcurge un ciclu de la minimul de magnitudine 3.4 la maximul de magnitudine 2.1 și înapoi, la fiecare 2.87 de zile.

Un meteor trece prin Cassiopeia. Constelația în formă de W a constelatiei Cassiopeia straluceste jos pe cer, în timp ce un meteorit strălucitor s-a strecurat la dreapta ei în dimineața zilei de 6 ianuarie 2014. În serile de septembrie, Cassiopeia apare pe partea sa în nord-est, la aceeași altitudine cu Ursa Major (Carul Mare) în nord-vest.
Credit imagine: Tony Rowell

Sâmbătă, 7 septembrie
Luna in crestere urmeaza calea de apropiere de Saturn în această seară. Luna orbitoare urmeaza calea spre sud, iar pe masura ce întunericul cade, planeta cu magnitudinea 0,4 apare la 9° la stânga sa. Ele se apropie ceva mai mult de atat, aproape de momentul în care ajung la orizontul vestic după miezul nopții. Corpurile ceresti se deplaseaza împreună după zorii zilei de 8, iar până la amurgul de mâine seară, planeta se va afla la 3° în dreapta Lunii. Merită să priviți Saturn printr-un telescop, mai ales la începutul săptămânii, când este mai departe de Luna prea strălucitoare. Chiar și cel mai mic telescop arată discul cu diametrul de 17″ al planetei și inelele sale magnifice, care se întind pe 40″ și care sunt înclinate până la 25° fata de directia noastră de observatie.

Duminică, 8 septembrie
Constelațiile Ursa Major și Cassiopeia se află în părțile opuse ale Polului Nord Celest, astfel încât acestea par să pivoteze în jurul Stelei de Nord (Polaris) pe parcursul nopții și al anului. La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie, aceste două constelații par la fel de ridicate fata de linia orizontului pe măsură ce cade întunericul. Puteți găsi Ursa Major la aproximativ 30° deasupra orizontului nord-vestic. Forma W cunoscută a Cassiopeiei, care se află în prezent pe partea sa, apare la aceeași înălțime deasupra orizontului de nord-est. Pe măsură ce noaptea progresează, Cassiopeia urcă deasupra stelei Polaris, în timp ce Carul Mare straluceste mai jos.

Observarea cerului: săptămâna 4 – 8 Septembrie
Trimite către:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *