Cerul din această săptămână: Puteți să observați o nouă nova și să vă bucuraţi de luna plină din martie! Toate acestea în săptămâna 26 Martie – 2 Aprilie.
Vineri, 26 martie
Venus atinge conjuncția superioară la 10 dimineata. Deși planeta soră a Pământului nu este vizibilă în prezent, următorul nostru frate cel mai apropiat, Marte, strălucește încă în constelația Taur după întuneric. În prezent, este la aproximativ 6,2° de steaua cu magnitudinea 3,5 Ain (Epsilon [ϵ] Tauri), care – în funcție de modul în care vă imaginați fața constelatiei Taurul – servește ca celălalt ochi al său, alături de steaua Aldebaran mai luminosa, la sud.
Marte are în prezent magnitudinea 1,2 și se întinde pe doar 5″ in diametru aparent. Deși detaliile sunt dificil de descoperit chiar și cu un telescop, Planeta Roșie este încă ușor de găsit, chiar și cu o Lună relativ strălucitoare în constelatia Leul, aflata in apropiere. Este bine sa observati planeta cat mai devreme după apusul soarelui. Deși nu va dispărea sub orizont decât după miezul nopții locale, cu cât devine mai coborata spre orizont, cu atât mai mult atmosfera turbulentă a Pământului obstructioneaza lumina venita de la planeta si o face mai greu de observat in detaliu.
Răsărit: 6:53 A.M.
Apus: 7:19 P.M.
Răsăritul lunii: 4:58 P.M.
Apus de Lună: 6:06 A.M.
Faza Lunii: Cocosata în creștere (94%)
Sâmbătă, 27 martie
În această seară puteți observa o stea ușor de găsit pe cerul de seară: Betelgeuse, umărul drept al lui Orion Vânătorul (care stă pe partea stângă a constelației , așa cum este de obicei descoperit cand este privit de pe Pamant).
Betelgeuse, cunoscută și sub numele de Alpha (α) Orionis, este o stea gigantică roșie de magnitudine 0,5, la aproximativ 650 de ani lumină distanță. Deoarece este atât de mare – se întinde pe un diametru de aproximativ trei ori distanța medie Pământ-Soare – și atât de aproape, este una dintre puținele stele ale căror discuri au fost studiate în mod direct de astronomi. S-a studiat pe larg atmosfera lui Betelgeuse, ajutând cercetătorii să înțeleagă mai bine atmosferele stelelor îmbătrânite. Anul trecut, steaua a suferit chiar și un eveniment ciudat, vizibil de diminuare a stralucirii, determinându-i pe mulți să se întrebe dacă ar putea exploda în curând ca supernova. Dar acum știm că nu este cazul, steaua a revenit la luminozitatea sa normală.
Răsărit: 6:51 A.M.
Apus: 7:20 P.M.
Răsăritul lunii: 6:12 P.M.
Apus de Lună: 6:37 A.M.
Faza Lunii: Cocosata în creștere (98%)
Duminică, 28 martie
Luna Plină a lunii martie, are loc la ora 21:48. Deși satelitul nostru strălucitor va domina cerul, un bunoclu vă va aduce ceva nou și interesant: o nova care evolueaza în Regina Cassiopeia.
Noua nova, catalogată ca PNV J23244760 + 6111140, V1405 Cas sau Nova Cas 2021, a fost descoperită pe 18 martie de astronomul amator japonez Yuji Nakamura. Strălucirea sa evolueaza deja rapid și, până pe 19 martie, era văzut la magnitudinea 7,7 – suficient de strălucitoare pentru a fi ușor de găsit cu binoclul. Pentru a o localiza, urmați o linie de la steaua Schedar de magnitudine 2 (Alpha Cassiopeiae) până la steaua Caph de 1 magnitudine (Beta [β] Cassiopeiae). Această linie indică chiar locația novei, la aproximativ 5,9° nord-vest de steaua Caph. Sau, dacă aveți un telescop cu funcția „go to”, puteți roti direct la coordonatele Novei: Ascensia dreaptă: 23h 24m 47.60s Declinatie: + 61 ° 11 ‘14.0 “
Ca bonus suplimentar, Nebuloasa Bubble (NGC 7635) se află în apropiere, la doar 30′ vest-nord-vest de nova. Dacă sunteți un astrofotograf, este o pereche pe care nu veți dori să o pierdeți.
Astronomii cred că aceasta este o nova clasică, care apare atunci când o pitica alba atrage materia de pe o stea însoțitoare. În cele din urmă, acel material se acumulează pe suprafața piticei albe, provocând o scurtă și strălucitoare reacție termonucleară pe care o vedem pe Pământ ca o nova. Spre deosebire de o supernovă, acest proces nu distruge pitica albă, astfel încât novele clasice se pot repeta.
Răsărit: 6:50 A.M.
Apus: 7:21 P.M.
Răsăritul lunii: 7:27 P.M.
Apus de Lună: 7:07 A.M.
Faza Lunii: Plină
Luni, 29 martie
Dacă doriți să vă imbogatiti observațiile, nu căutați mai departe de Clusterul “Sare și Piper”, situat în constelatia Auriga. Catalogat de Charles Messier sub numele de M37, acest grup deschis de magnitudine 5,6 are o dimensiune aparenta de aproximativ 20′ și este sus pe cerul de vest după apusul soarelui în această seară.
Mai întâi, localizați steaua strălucitoare Capella; la aproximativ 12° spre sud-estul său este steaua Bogardus, iar M37 este la aproximativ 5° sud-vest de această stea cu magnitudina 2,7. Clusterul M37 este numit si “Sare și Piper” pentru faptul că arată pur și simplu ca sarea și piperul stropite pe fundalul întunecat al cerului. Distribuția sa de stele este surprinzător de uniformă, spre deosebire de multe alte clustere deschise, care prezintă un aspect mai aleatoriu. Vă puteți bucura de acest cluster folosind orice telescop ca dimensiune, de la unul mic de 3 inci până la cele mai mari instrumente de amatori. O mărire mai mare va dezvălui pur și simplu mai multe dintre stele clusterului.
Răsărit: 6:48 A.M.
Apus: 7:22 P.M.
Răsăritul lunii: 8:42 P.M.
Apus de Lună: 7:36 A.M.
Faza Lunii: Cocosata în scădere (99%)
Marți, 30 martie
Luna ajunge la perigeu, cel mai apropiat punct fata de Pământ pe orbita satelitului nostru, la ora 9:16 A.M. În acel moment, distanta care separa Pământul de Lună va fi de 360.310 kilometri.
În timp ce Luna continuă să strălucească puternic pe cerul nopții, să ne concentrăm pe ținte ușor de văzut: stele binare.
Începeți căutarea cu una ușoară: Mizar și Alcor în mânerul Carului Mare. La aproape 12′ distanță, mulți pot distinge perechea fără niciun fel de ajutor optic. Pentru a va încerca norocul, găsiti capătul oistii Carului Mare – Alkaid (Eta [η] Ursae Majoris) – și apoi deplasati-va spre interior la următoarea stea din oiste, chiar acolo unde se îndoaie. Acesta este Mizar de magnitudine 2; steaua cu magnitudinea 4 Alcor se află la est.
Dar măriți-l pe Mizar și veți descoperi că este, de asemenea, o stea binară, de data aceasta cu ambele componente separate de o mica distanta de 14″. (De fapt, fiecare dintre aceste stele este binară, făcând din Mizar un sistem de stele cvadruplu. Cu toate acestea, aceste ultime două stele nu pot fi descoperite cu telescoape de amatori.)
Apoi, îndreptați-vă privirea spre constelatia Leu, unde steaua cu magnitudinea 2 Algieba (Gamma [γ] Leonis) se împarte în două stele mai slabe (magnitudini 2.4 și 3.6), la doar 4,2″ distanță. Aceste stele au culori contrastante, cu una care apare mai mult portocalie și alta mai galbena. Ar trebui să le puteți vedea cu măriri de doar 75x până la 100x. Ca bonus, steaua mai strălucitoare găzduiește o planetă de aproape 10 ori masa lui Jupiter care orbitează la fel de departe de gazda sa asa cum Pământul orbitează in jurul Soarelui. Bineînțeles, nu o puteți vedea în telescop, dar este acolo!
Răsărit: 6:47 A.M.
Apus: 7:23 P.M.
Răsăritul lunii: 9:59 P.M.
Apus de Lună: 8:06 A.M.
Faza Lunii: Cocosata în scădere (95%)
Miercuri, 31 martie
Cei mai matinali observatori vor gasi pe cerul de dimineață constelația mai puțin cunoscută Corvus Corbul, amplasata între constelațiile Hydra și Fecioară. Cele patru stele principale ale sale, care creează un contur pe cer care nu seamănă neapărat cu o pasăre, strălucesc la magnitudine aproximativă 3. Steaua zeta (ζ) de magnitudine 5 numita si Corvi, care se află în trapez, este o stea dublă care are componente colorate în albastru și galben. Au o distanță intre ele de aproximativ 6′ – care le desparte ușor pentru a fi vazute distinct.
Dacă sunteți mai interesat de obiectele slabe deep sky, căutați M104, cunoscut și sub numele de Galaxia Sombrero. Este situata chiar peste granița din Fecioară.O veți găsi la 5,5° nord-est de steaua Algorab (Delta [δ] Corvi) și la 11° vest de steaua strălucitoare Spica (Alpha Virginis). Această spirală de magnitudine 9 este vizibilă atât prin binocluri, cât și în telescoape. Galaxia este in acest fel numită după banda întunecată de praf care înconjoară centrul său luminos, oferind întregului obiect aspectul unei pălării cu bor larg.
Răsărit: 6:45 A.M.
Apus: 7:24 P.M.
Răsăritul lunii: 11:16 P.M.
Apus de Lună: 8:40 A.M.
Faza Lunii: Cocosata în scădere (88%)
Joi, 1 aprilie
Așteptați până târziu în această seară pentru a găsi NGC 6826, cunoscută și sub numele de Nebuloasă Planetară Intermitentă. Acest obiect cu magnitudinea 8,8 își are numele din capacitatea sa de a juca cu ușurință trucuri in ochiul observatorului, parând să „clipească” fără a se schimba deloc in esenta.
Pentru a vedea acest lucru, localizați mai întâi nebuloasa într-un telescop de dimensiuni medii (6 inci sau mai mare) – îl veți găsi la aproximativ 1,4° est de steaua cu magnitudinea 4,5 Theta (θ) Cygni. Odată ce ati centrat nebuloasa planetară, uitându-va direct la ea, observati steaua din centrul sau cu magnitudine 11. Apoi, mariti campul vizual pentru a vă îndepărta de stea – și nebuloasa cețoasă și sferică va apărea imediat! Privind repetat înainte și înapoi, mai aproape și mai departe de steaua centrală, se produce acest fenomen intermitent, deoarece celulele cu conuri din centrul retinei sunt mai sensibile la obiectele luminoase, în timp ce celulele cu bastonase sunt capabile să distinga obiectele mai slabe care se află în afara centrului. Adaptarea vederii prin functionarea distincta a celor doua tipuri de celule face ca nebuloasa să apară in perceptia noastra “clipind intermitent”.
Răsărit: 6:43 A.M.
Apus: 7:25 P.M.
Răsăritul lunii: –
Apus de Lună: 9:19 A.M.
Faza Lunii: Cocosata în scădere (79%)
Vineri, 2 aprilie
Jupiter și Saturn devin mai ușor vizibile pe cerul dimineții, zi de zi. Acum, cu aproape 10° și, respectiv, 14° deasupra orizontului, cu o oră înainte de răsăritul soarelui, Jupiter strălucește cu o magnitudine de –2,1 iar Saturn la o magnitudine mai slabă de 0,6.
Ambele sunt situate în constelatia Capricorn; Saturn rasare primul, în jurul orei 4 A.M. ora locală, Jupiter urmând la mai puțin de o oră mai târziu. Sunt la o distanță de aproximativ 12° și ambele dezvăluie detalii interesante prin binoclu sau, chiar mai bine, printr-un telescop. În această dimineață, căutați cea mai mare lună a lui Saturn, Titan, care strălucește la magnitudinea 8,8 la aproximativ 2,5′ est de planetă. La Jupiter, toate cele patru luni galileene sunt ușor vizibile: de la est la vest, Callisto și Europa stau de o parte a planetei, cu Io și Ganymede pe cealaltă. De fapt, Io tocmai a terminat un tranzit al planetei, alunecând de pe discul lui Jupiter în jurul orei 12:34.
Răsărit: 6:42 A.M.
Apus: 7:26 P.M.
Răsăritul lunii: 12:31 A.M.
Apus de Lună: 10:04 A.M.
Faza Lunii: Cocosata în scădere (69%)
Cer senin tuturor !