Venus continuă să stăpânească cerul de seară, deși are companie săptămâna aceasta Luna aflata în descreștere. Între timp, trei planete luminoase se aliniază frumos înainte de zori.

Căutați lumina zodiacală. Lumina soarelui, care este reflectată de particule minuscule de praf din sistemul solar interior, dă naștere luminii eterice zodiacale, care este vizibila imediat după ce întunericul cade, la începutul acestei săptămâni. Această vedere panoramică arată lumina zodiacală și Venus în stânga cu arcul Căii Lactee.
Credit imagine: Jeff Dai

Vineri, 21 februarie
Serile de februarie oferă o oportunitate excelentă de a vedea lumina zodiacală. Din emisfera nordică, iarna târzie și primăvara timpurie sunt cele mai bune perioade ale anului pentru a observa această strălucire evazivă după apusul soarelui. Pare ușor mai slabă in luminozitate decât Calea Lactee, așa că veți avea nevoie de un cer senin, fără lună și un loc de observare situat departe de oraș. Luna se întoarce pe cerul serii pe 25 februarie, așa că puteţi să căutați strălucirea în formă de con a luminii zodiacale înainte de aceasta data. Lumina zodiacală are o bază largă care se arată aproape orizontal, sus fată de orizontul vestic, odată ce ultimele urme ale crepusculului au dispărut.

Sâmbătă, 22 februarie
Planeta Marte crește mai proeminentă, înainte de zori, cu fiecare săptămână care trece. Planeta Roșie răsare acum la scurt timp după ora 3:30 a.m. ora locală și urcă cu 15° deasupra orizontului de sud-est pe parcursul nopţii. Marte strălucește cu magnitudinea 1,2 pe fundalul vestic al constelației Săgetătorul. Din nefericire, un telescop nu adaugă prea multe detalii în imaginea pe care o putem observa asupra planetei, dezvăluind un disc strălucitor care măsoară doar 5″ în diametru.

Duminică, 23 februarie
Deși Jupiter a trecut pe partea îndepărtată a Soarelui faţă de Pământ, în urmă cu mai puțin de două luni, acesta a devenit deja vizibil pe zona de cer aflat în apropierea orizontului. Planeta uriașă răsare cu mai mult de două ore înainte de apariţia Soarelui și urcă cu aproape 10° deasupra orizontului de sud-est cu o oră înainte de răsărit. Strălucind la magnitudine -1,9, Jupiter iese frumos în evidență, împotriva strălucirii crepusculare.

Luna nouă apare la 10:32 a.m. EST. În faza de Luna Noua, aceasta traversează cerul împreună cu Soarele și rămâne ascunsă pe timp de zi, în strălucirea stelei noastre.

M47 – Cluster stelar deschis, în Puppis. Săptămâna aceasta oferă o ocazie frumoasa pentru utilizatorii de binoclu de a vizualiza clusterele strălucitoare M46 si M47 in constelația Puppis. Credit imagine: Dan Crowson

Luni, 24 februarie
O pereche de obiecte vizibile ușor cu ajutorul binoclului apare în serile săptămânii acestea. Clusterele deschise de stele M46 și M47 se află la 1° în partea de nord-vest a constelației Puppis. Cele doua se situează la aproximativ 12° est-nord-est faţă de Sirius de magnitudine -1,5, steaua cea mai strălucitoare a cerului. Clusterul vestic, M47, strălucește la +4  magnitudine și apare ca o densitate de stele strălucitoare aflata pe fundalul unor stele răzlețe. M46 cu magnitudinea a+6 se prezintă ca serie numeroasă de stele slabe, greu de observat în cele mai multe condiții. Deși conține aproape de două ori mai multe stele decât M47, M46 pare mai puțin strălucitor, deoarece se află la aproximativ trei ori mai departe de Pământ.

Marți, 25 februarie
Cu o vârstă de 4,5 miliarde de ani, „tânără” nu poate părea un cuvânt potrivit pentru a descrie Luna noastră. Dar în această seară, aveți o ocazie excepțională de a vedea ceea ce astronomii numesc „lună tânără” – o semilună zveltă vizibilă pe cerul de seară devreme. Având în vedere că Luna Nouă a apărut în urmă cu două zile, doar 5% din discul satelitului nostru apare iluminat după apusul din noaptea asta. (Mâine seară, o semilună luminată la 10% este vizibilă mai sus pe cer.) Ar trebui să observați o lumină cenușie care luminează slab partea întunecată a Lunii. Aceasta este lumină solară reflectată de Pământ, care ajunge pe Lună și apoi se reflectă înapoi către noi.

Mercur ajunge la conjuncție inferioară la ora 9 p.m. EST. Aceasta înseamnă că planeta cea mai interioară se află între Soare și Pământ și rămâne ascunsă în strălucirea Soarelui.

Miercuri, 26 februarie
Venus strălucește pe cerul vestic după apusul soarelui. Planeta strălucitoare iese în evidență la doar o jumătate de oră după apusul soarelui, când apare la 35° deasupra orizontului și este încă la 25° înălțime odată ce întunericul se instalează. Venus rămâne pe cer până la 21:30, ora locala. Strălucind la magnitudinea –4,3, este de departe cel mai luminos punct de lumină pe cerul nopții. Un telescop dezvăluie discul planetei, care se întinde pe 18 ” în diametru și apare aproximativ pe 2/3 din suprafața sa luminată. Luna in crestere se află la doar 10° (aproximativ lățimea pumnului tău închis când este ținut cu brațul întins) sub Venus în această seară. Fotografii ar trebui să se gândească fotografierea acestei frumoase perechi în amurg, pentru a adăuga un pic de culoare scenei.

Luna atinge apogeul, cel mai îndepărtat punct al orbitei sale în jurul Pământului, la 6:34 a.m. EST. Apoi se află la 406.278 kilometri de centrul Pământului.

Joi, 27 februarie
Luna aflată în creştere câștigă aproximativ 10° altitudine în fiecare seară în această perioadă a anului, iar această mișcare o poartă într-o poziție de 7° până la stânga lui Venus în această seară. Cei doi formează o pereche spectaculoasă și bună de fotografiat la puțin timp după apus, până în jurul orei 21:30 ora locala.

Vineri, 28 februarie
Deși Saturn a trecut pe partea opusă a Soarelui faţă de Pământ la mijlocul lunii ianuarie, acesta se poate vedea la orizont în sud-est, înainte de zori. Căutați planeta cu o magnitudine de +0,7, aflată la 9° deasupra orizontului și la aceeași distanță faţă de Jupiter, aflată la stânga jos fată de el. Altitudinea scăzută a lui Saturn înseamnă că nu va arăta grozav printr-un telescop, însă aspectul său se va schimba spectaculos în următoarele luni.

Un trio planetar de excepţie. Cerul de sud-est prezintă o grupare frumoasă de planete strălucitoare la sfârșitul acestei luni, în timp ce Saturn se alătură lui Marte și Jupiter pe fundalul constelaţiei Săgetătorul. Credit: Roen Kelly

Sâmbătă, 29 februarie
Aceasta este o dimineață bună pentru a verifica alinierea planetară înainte de zori. Marte, Jupiter și Saturn s-au înşirat la 19° de-a lungul eclipticii – calea Soarelui pe cerul nostru pe care planetele îl urmează îndeaproape – cu Marte cel mai înalt, Jupiter la 10° în partea stângă jos și Saturn cu 9° mai departe. Jupiter, la magnitudinea -2,0  strălucește cel mai puternic, iar Saturn (magnitudine 0,7) și Marte (magnitudinea 1,1) apar cu mai mult de 10 ori mai slabe.

Duminică, 1 martie
Aceasta este o săptămână bună pentru a-l căuta pe Sirius pe cerul serii. Cea mai strălucitoare stea a cerului nopții (la magnitudine -1,5) apare la cea mai înaltă poziţie în sud, la scurt timp după ce s-a sfârșit crepuscul. Apoi se află la aproximativ o treime din drumul de la orizont până la zenit atunci când este privit din latitudinile de nord. (Cu cât trăiești mai la sud, cu atât apare mai sus.) Dacă îți îndrepți binoclul spre Sirius, căută frumosul grup de stele M41 în același câmp, la doar 4° sub stea.

Observarea cerului: săptămâna 21 Februarie – 1 Martie
Trimite către:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *