In noaptea de miercuri spre joi, pe 21 februarie 2008, s-a putut observa o eclipsa totală de Lună care a durat aproape şase ore, un eveniment astronomic similar fiind aşteptat să se producă pe 15 iunie 2011.
Aceasta a fost prima eclipsă totală de lună vizibilă din România în acest an. Eclipsa 21 februarie 2008 a durat 5 ore, 42 de minute şi 18 secunde.
Eclipsa a început joi, la ora 2:34, când Luna a intrat uşor în penumbra Pământului. După primele 10-15 minute, partea din stânga a discului lunar a devenit mai palidă. Luna a început să intre în umbră începând cu ora 3:42, când discul acesteia a început să se înroşească cu fiecare minut. În următoarele 78 de minute, umbra Pământului a acoperit discul lunar. La ora 5:00, Luna s-a aflat în totalitate în umbra Pământului. Maximul eclipsei s-a produs la ora 5:25, când culoarea Lunii a devenit carămizie.
Culoarea discului lunar nu a fost una uniformă, partea de nord a corpului ceresc fiind mai închisă la culoare pentru că s-a aflat afundată mai adânc în umbră. Chiar dacă Luna s-a aflat în umbră, ea nu a fost complet întunecată pentru că atmosfera Pământului a deviat razele de lumină ce vin de la Soare.
În momentul când a început să iasă din umbra Pământului, Luna a început să apună. Luna s-a aflat în constelaţia Leului. Deasupra ei s-a situat steaua Regulus, cea mai strălucitoare din această constelaţie. La est de Lună (în stânga), nu foarte departe, s-a putut vedea planeta Saturn.
Eclipse de Lună au loc de cel puțin 2 ori pe an, atunci când razele solare sunt împiedicate de către Pământ să ajungă la Lună. În timpul unei eclipse de Lună, Luna este mereu în faza de Lună Plină. Dacă ne-am găsi pe Soare în timpul producerii eclipsei, Luna s-ar ascunde în spatele Pământului. Orbita Lunii fiind înclinată cu 5 grade față de planul orbitei Pământului, ecliptica, cele mai multe Luni Pline nu aduc eclipse de Lună, Luna fiind ori prea la nord, ori prea la sud față de conul de umbră a Pământului.
Pentru a se realiza o eclipsă de Lună, nodul ascendent sau nodul descendent trebuie să se afle în apropierea celor 2 puncte (noduri lunare).
Conul de umbră a Pământului poate fi împărțit astfel: umbra și penumbra. În porțiunea de umbră nu există niciun fel de lumină solară directă. Totuși,datorită diametrului unghiular mare al Soarelui, mai există și o iluminare parțială, în afara umbrei Pământului, această porțiune numindu-se penumbră.
