Marți, 22 octombrie
Deși maximul curentului meteoric Orionide a avut loc în această dimineață, o Lună in descrestere se afla pe cer și va “îneca” unele dintre „stelele cazatoare”. Orionidele produc de obicei până la 20 de meteori pe oră, dar prezența Lunii va reduce probabil acest număr la jumătate. Cel mai bun lucru este să găsiți un loc de observație unde puteți plasa Luna în spatele unei clădiri sau dupa copaci. Meteorii orionizi par a radia din partea de nord a constelației Orion (Vânătorul).
Steaua variabilă Algol din Perseus atinge luminozitatea minimă în jurul orei 11:04 p.m. EDT, când strălucește la magnitudinea 3.4. Dacă începeți să-l urmăriți în această seară, îl puteți descoperi mai mult decât triplu în luminozitate (până la magnitudinea 2.1) la apus. Această stea binară eclipsantă parcurge un ciclu de la minim la maxim și înapoi la fiecare 2,87 de zile. Algol rămâne vizibil toată noaptea, trecând aproape de zenit în jurul orei locale 2 a.m.
Miercuri, 23 octombrie
Jupiter continuă să domine cerul de seară devreme de la locul său din sudul constelatiei Ophiuchus. Planeta uriașă strălucește la magnitudine -1,9 și se află la 15° deasupra orizontului sud-vest, la o oră după apusul soarelui. Când este vizualizat printr-un telescop, Jupiter afișează un disc cu diametrul de 34″ cu detaliifrumoase în atmosfera sa dinamică. De asemenea, ar trebui să vezi patru puncte luminoase amplasate în jurul planetei: lunile galileene Io, Europa, Ganymede și Callisto.
Joi, 24 octombrie
Neptun s-a arătat cel mai bine la opoziție în septembrie, iar vizibilitatea sa suferă cu greu în octombrie. Cea mai exterioară planetă majoră se află la aproximativ 35° deasupra orizontului de sud-est odată ce întunericul cade și urcă la cel mai înalt punct fata de orizontul sudic în jurul orei 10 p.m. ora locală de vară. Neptun strălucește cu magnitudinea 7.8 si este suficient de strălucitoare pentru a o vedea prin binoclu, dacă știi unde să privești. Trucul este de a găsi steaua Phi (φ) Aquarii, care se află la aproximativ 15° (două câmpuri binoculare) est-sud-est de asterismul distinctiv al Vărsătorului. În această seară, Neptun apare la 1,2° vest-sud-vest de Phi Aquarii. Când este privit printr-un telescop, planeta gigantă de gheață arată un disc albastru-gri, cu o dimensiune de 2,3″.
Vineri, 25 octombrie
Privește în sud-est după ce întunericul va cădea săptămâna aceasta și ar trebui să vezi cel mai interesant grup de stele din toamnă. Constelatia Pegasus iese în evidență pe cerul serii în această perioadă a anului. Cele patru stele principale, aproape la fel de strălucitoare, formează corpul lui Pegasus (calul cu aripi). Stelele slabe care formează restul acestei constelații sunt îndreaptate spre vestul pătratului format de stelele principale.
Sâmbătă, 26 octombrie
Saturn rămâne o priveliște deosebita săptămâna aceasta. Planeta inelată se află printre stelele de fundal ale Săgetătorului, o regiune care apare la 25° înălțime în sud-sud-vest, în timp ce crepuscul se estompează în întuneric și nu apune până aproape de 22:30, ora locală de vară. Saturn strălucește cu magnitudinea 0,5 și pare semnificativ mai luminos decât oricare dintre stelele constelației gazdă. Deși o vedere cu ochiul liber asupra planetei este drăguță, a vedea-o printr-un telescop inspiră cu adevărat. Chiar și un instrument mic arată discul de 16 “al planetei îndepărtate și un sistem de inel spectaculos, care se întinde pe 37” și înclină 25° fata de directia noastră vizuală.
Luna atinge perigeul, cel mai apropiat punct al orbitei sale în jurul Pământului, la 6:39 a.m. EDT. Se află apoi la 361.311 km distanță de noi.
Duminică, 27 octombrie
Uranus atinge opoziția și vizibilitatea maximă în
această seară. Opoziția se produce oficial la ora 4:00 EDT pe 28, când planeta
exterioară se află vizavi de Soare, pe cerul nostru de noapte. Aceasta înseamnă
că se ridică la apusul soarelui, urcă la cel mai înalt punct fata de orizontul
sudic în jurul orei 1 a.m. și apune la răsăritul Soarelui. (De la 40°
latitudine nordică, Uranus atinge inaltimea maxima fata de orizont de 63°, cea
mai mare la care a aparut planeta de la opoziția din februarie 1962.) Planeta
de magnitudine 5,7 se află printre stelele de fundal din sudul Berbecului. În
nopțile din jurul opoziției, îl poți găsi la 3° sud-sud-vest de steaua la fel
de strălucitoare 19 Arietis. Deși Uranus strălucește suficient de bine pentru a-l
privi cu ochiul liber pe un cer întunecat, folosește binoclul pentru a-l
localiza inițial. Un telescop dezvăluie discul albastru-verde al planetei, care
se întinde pe 3,7″.
Luna nouă apare la 11:38 p.m. EDT. În faza de Luna
Noua, ea traversează cerul ziua și rămâne ascunsă în lumina Soarelui.
